Un zgomot puternic il face sa tresara din somn. Se ridica din pat, speriat. Bobite de transpiratie ii coboara usor pe tample. Se uita in jur, si nu o mai vede pe ea. In ochi ii sare doar lumina veiozei cu plasma. Se aseaza dezamagit, cuprinzandu-si capul in palmele mici. Fata, parcul, trandafirul pe care i-l daruise ei, oamenii din jur, disparusera. Isi mangaie buzele, semn ca ii e dor sarutul ei.
- A fost doar un vis!!!
Pune capul pe perina, inchide ochii, fortandu-se parca sa adoarma, poate poate ar visa din nou acel vis. Degeaba. Ochii lui stau deschisi, plini de lacrimi. Stie ca ea e departe, si nici nu se mai gandeste la el. Dar visul parea atat de real. Si ar fi vrut atat de mult sa fie realitate.
- Mai bine as dormi toata viata si sa o visez doar pe ea, decat sa fiu treaz si sa ma inec in lacrimi! spuse el cu un glas plin de amaraciune.
Se ridica iara din pat, plangand ca un copil. Se duce la geam, privind nostalgic afara. Ceata groasa se scurge printre blocuri, izbindu-se de blocul cel inalt din capatul strazii. Nici azi nu e soare pe strada lui.
Fin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Dupa o dimineata cu ceata urmeaza intotdeauna o zi cu soare ;)
Astept partea 1 din capitolul 2...
:)) misto fin :P
Trimiteți un comentariu