
O lacrima mijeste pe pleoapa stanga. Apoi se scurge usor pe obraz, lasand o dara calda, un fel de semn pe unde sa coboare si celelalte. Se plimba usor prin ploaia rece, cu privirea in gol. Se impiedica in toate gropile, si apa deja i-a udat papucii si pantalonii. Nu ii pasa. Pe dinauntru arde mocnit. E pierdut in gandurile sale. Parca ar fi singur, desi oamenii de abia il ocolesc.
Lacrimile incep sa curga necontenit pe obraji, pana pe buze. De abia clipeste, iar din cand in cand ofteaza lung, suspinand. Inima ii e ranita, de abia mai bate. Petnru el viata nu mai are sens.

Ca sa isi aline suferinta, isi mai aminteste odata primul sarut pe care l-a primit de la ea. Dar a fost atat de scurt, asa ca durerea dispare doar pentru o clipa, si revine parca mai puternica. Ar vrea sa uite totul, dar totusi nu vrea. Dragostea pentru ea e prea puternica, e singura care il tine in viata. Dar parca si ea incepe usor sa se scurga din sufletul lui, deodata cu lacrimile.
Si usor, usor, viata se scurge din trupul lui, cu fiecare suflare. O ameteala iute il cuprinde, si genunchii

i se inmoaie. Cu o ultima farama de putere se agata de creanga uda a unui copac, dar mana ii aluneca, si cade pe covorul ud de frunze. La ultima suflare sufletul pleaca din trupul lui, si se ridica sus la cer. Isi priveste trist trupul inert. Macar acu va fi sus in cer, si va fi mereu cu ea, si va veghe asupra ei. Iubirea pentru ea e eterna!
A iubit-o pana a murit!
Un comentariu:
hmm...destul de dark articolul...bai cel mai bine e sa iubesti si sa fii iubit, nu sa mori iubind.nuj...nu prea ma mai pricep la iubire...devine tabu...
Trimiteți un comentariu